Jurnalistamondena’s Weblog

De acum inainte,aici voi scrie chestii personale.Si m-am decis sa scriu un articol despre copilarie.De ce copilarie?? Pentru ca e cea mai importanta etapa a vietii.Atunci cresti,inveti multe,lumea e altfel in mintea ta…nu ai greutati,nu ai griji,nu te sperii daca te urci in copaci…Copilaria mea a fost una foarte frumoasa, mergeam la bunica la tzara in judetul Satu Mare, ma jucam cu papusile si maimutoii(jucariile de plus) toata ziua si eram fericita.Nu imi trebuia nimic alceva.Mancam bine,aveam perioade cand mai faceam nazuri,ca si orice copil si eram suparata, plangeam doar atunci cand nu mi se facea pe plac.De mica eram innebunita dupa carti,nu stiu daca asta are vreo relevanta cu faptul ca acum studiez jurnalismul.Am ajuns acum sa scriu eu,si sa impart visele mele cu altii. De mica eram mereu cu tati si mami.Tin minte si acum, cand mergeam in vacante cu parintii,ce frumos era:X si ce fericita eram eu atunci, ca la 4 ani vedeam marea,lucru de care nu multi au parte,din pacate:( Nu eram bogati dar ne descurcam cum puteam.

De mica,imi placea sa cant,sa recit.Aveam acasa un casetofon si toata ziua ma inregistram pe el,citeam din reviste:)) Stiam o multime de poezii, povesti, aveam o multime de copii pe care ii certam daca nu mancau:)) copii de jucarie,bineinteles:) ideea e ca, de atunci imi placea sa stiu tot,eram o curioasa fara pereche,iar cine venea in vizita nu scapa de celebra intrebare:”Ce mi-ai adus?”. Sunt multe amintiri,multe clipe frumoase,clipe triste dar din care invatam mereu cateceva.

Tin minte,ca odata am fost cu mami la cumparaturi,si treceam pe langa o librarie,si i-am zis la mami sa imi ia ceva carte si mami nu a vrut,am inceput sa fac scandal acolo,si am primit si o bataie buna pe strada.:( Cand vedea vreun chiosc, eram prezenta si eu acolo:) Si faza e ca, asa sunt si in clipa de fatza.Mereu curioasa,de ce se intampla in jurul meu.

Cand eram trista sau suparata,plangeam mereu,si chiar si acum sunt cu lacrimi in ochi cand scriu acest post,si cand ma uit in urma si vad ca am lasat demult copilaria sa plece…Ce e mai frumos decat inocenta unui copil? Ce e mai frumos decat zambetul si fericirea unui sufletel nevinovat? Si ce trist cand creste si are anumite responsabilitati:(

Maine,vor fi 21 de ani decand m-am nascut:( Doamne,ce repede a trecut timpul,parca nici nu imi vine sa cred,si am trecut prin multe,de atunci.Dar de maturizat inca nu sunt maturizata complet,poate acum dupa tragedia asta,tati meu e bolnav la spital:(( Deci,va fi cea mai trista zi de nastere din viata mea.Tin minte ca nu era an in care sa nu imi tin ziua.Iata ca a venit si ziua aceea,si cu parere de rau,o voi tine doar virtual,pe mess,atat.Mai mult nu pot…cu casa intoarsa si cu tati in spital:(( e o tragedie.Dar totul va fi bine,intr-un final:) Am sa ma gandesc la voi toti,dragii mei prieteni,si am sa imi imaginez ca sunteti toti cu mine:) Va pup si aici am sa imi iau ramas bun de la copilarie…

V-am pus si cateva poze,cu mine mica si cu mine acum la 20(inca putin si 21) de ani.La voi cum a fost copilaria?